aranja

Mira otros diccionarios:

• aranja — ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. tranz. A pune ceva în ordine, în rânduială. ♦ refl. şi tranz. A( şi) potrivi ţinuta exterioară. ♦ A face ca ceva să funcţioneze în bune condiţii. ♦ A conveni cu cineva să facă într un anumit fel. 2. tranz. (fam.) A face …   Dicționar Român

• aranjá — vb., ind. prez. 1 sg. aranjéz, 3 sg. şi pl. aranjeázã, 1 pl. aranjäm; conj. prez. 3 sg. şi pl. aranjéze; ger. aranjấnd …   Romanian orthography

• aşeza — AŞEZÁ, aşéz, vb. I. I. 1. refl. şi tranz. A (se) pune pe ceva sau undeva pentru a şedea sau a face să şadă. ♢ expr. (refl.) A se aşeza în pat = a se întinde în pat; a se culca. A se aşeza la lucru = a începe să facă o treabă. ♦ refl. A poposi. ♦… …   Dicționar Român

• coafa — COAFÁ, coafez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) pieptăna cu îngrijire, a( şi) aranja, a( şi) ondula părul (la coafor). – Din fr. coiffer. Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX 98  COAFÁ vb. (rar) a (se) friza, a (se) pieptăna. (Şi a coafa părul.)… …   Dicționar Român

• potrivi — POTRIVÍ, potrivesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A avea sau a face să aibă însuşiri comune cu cineva sau cu ceva, a fi sau a face să fie la fel; a fi sau a pune pe acelaşi plan. ♦ A (se) compara. 2. tranz. A aşeza ceva la locul nimerit; a aranja… …   Dicționar Român

• clasa — CLASÁ, clasez, vb. I. tranz. 1. A aranja, a împărţi, a rândui ceva (după caractere distinctive) pe clase sau categorii. ♦ A face o triere; a tria. ♦ refl. A obţine un anumit loc în clasamentul unei clase, la un concurs etc. 2. A înceta un proces… …   Dicționar Român

• dispune — DISPÚNE, dispún, vb. III. 1. tranz. A hotărî, a decide; a ordona. 2. intranz. A avea la dispoziţie, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorinţă. 3. intranz. A ieşi învingător într o competiţie sportivă, într un meci; …   Dicționar Român

• ordona — ORDONÁ, (1) ordón, (2) ordonez, vb. I. tranz. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ (înv.) A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune în ordine, a aranja, a rândui, a grupa anumite lucruri. [var.: (înv.)… …   Dicționar Român

• orândui — ORÂNDUÍ, orânduiesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) aşeza, a (se) grupa într o anumită ordine; a (se) aranja. 2. tranz. A hotărî, a dispune; a ridica la o demnitate; a numi, a desemna; a investi. 3. tranz. (înv. şi pop.) A decide, a fixa, a… …   Dicționar Român

• aranjare — ARANJÁRE, aranjări, s.f. Acţiunea de a (se) aranja. – v. aranja. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Aranjare ≠ dezordonare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ARANJÁRE s. 1. aşezare, clasare, clasificare, distribuire,… …   Dicționar Român